1. David a îndreptat către Domnul cuvintele acestei cântări, după ce Domnul l-a izbăvit din mâna tuturor vrăjmaşilor lui şi din mâna lui Saul.

2. El a zis: „Domnul este stânca mea, cetăţuia mea, izbăvitorul meu.

3. Dumnezeu este stânca mea, la care găsesc un adăpost, scutul meu şi puterea care mă mântuieşte, turnul meu cel înalt şi scăparea mea. Mântuitorule! Tu mă scapi de silnicie.

4. Eu chem pe Domnul cel vrednic de laudă şi sunt izbăvit de vrăjmaşii mei.

5. Căci valurile morţii mă înconjuraseră, şuvoaiele nimicirii mă înspăimântaseră;

6. legăturile mormântului mă înconjuraseră, laţurile morţii mă prinseseră.

7. În strâmtorarea mea, am chemat pe Domnul, am chemat pe Dumnezeul meu; din locaşul Lui, El mi-a auzit glasul, şi strigătul meu a ajuns la urechile Lui.

8. Atunci pământul s-a cutremurat şi s-a clătinat, temeliile cerului s-au mişcat şi s-au zguduit, pentru că El Se mâniase.

9. Fum se ridica din nările Lui, şi un foc mistuitor ieşea din gura Lui: cărbuni aprinşi ţâşneau din ea.

10. A plecat cerurile şi S-a coborât: un nor gros era sub picioarele Lui.

«Capitolul 21 capitolul 22 din 24 Capitolul 23»

Sari la capitolul:

Distribuie pe: | | | |