1. Cuvintele Eclesiastului, fiul lui David, împăratul Ierusalimului.
trimiteri 3

2. O, deşertăciune a deşertăciunilor, zice Eclesiastul, o, deşertăciune a deşertăciunilor! Totul este deşertăciune.
trimiteri 5

3. Ce folos are omul din toată truda pe care şi-o dă sub soare?
trimiteri 2

4. Un neam trece, altul vine, şi pământul rămâne veşnic în picioare.
trimiteri 2

5. Soarele răsare, apune şi aleargă spre locul de unde răsare din nou.
trimiteri 1

6. Vântul suflă spre miazăzi şi se întoarce spre miazănoapte; apoi iarăşi se întoarce şi începe din nou aceleaşi rotiri.
trimiteri 1

7. Toate râurile se varsă în mare, şi marea tot nu se umple: ele aleargă necurmat spre locul de unde pornesc, ca iarăşi să pornească de acolo.
trimiteri 2

8. Toate lucrurile sunt într-o necurmată frământare, aşa cum nu se poate spune; ochiul nu se mai satură privind, şi urechea nu oboseşte auzind.
trimiteri 1

9. Ce a fost va mai fi, şi ce s-a făcut se va mai face; nu este nimic nou sub soare.
trimiteri 1

10. Dacă este vreun lucru despre care s-ar putea spune: „Iată ceva nou!”, demult lucrul acela era şi în veacurile dinaintea noastră.

capitolul 1 din 12 Capitolul 2»

Sari la capitolul:

Distribuie pe: | | | |