1. Adu-ţi aminte, Doamne, de ce ni s-a întâmplat! Uită-Te şi vezi-ne ocara!
Ps 89.50-51
Adu-Ţi aminte, Doamne, de ocara robilor Tăi, adu-Ţi aminte că port în sân ocara multor popoare; ;Ps 79.4
Am ajuns de ocara vecinilor noştri, de batjocura şi de râsul celor ce ne înconjoară. ;Pl
Toţi trecătorii bat din palme asupra ta, şuieră şi dau din cap împotriva fiicei Ierusalimului şi zic: „Aceasta este cetatea despre care se zicea că este cea mai frumoasă şi bucuria întregului pământ?” ;

2. Moştenirea noastră a trecut la nişte străini, casele noastre, la cei din alte ţări!
Ps 79.1
Dumnezeule, au năvălit neamurile în moştenirea Ta, au pângărit Templul Tău cel sfânt şi au prefăcut Ierusalimul într-un morman de pietre. ;

3. Am rămas orfani, fără tată; mamele noastre sunt ca nişte văduve.

4. Apa noastră o bem pe bani, şi lemnele noastre trebuie să le plătim.

5. Prigonitorii ne urmăresc cu îndârjire şi, când obosim, nu ne dau odihnă.
Deut 28.48
vei sluji în mijlocul foamei, setei, goliciunii şi lipsei de toate, vrăjmaşilor tăi, pe care-i va trimite Domnul împotriva ta. El îţi va pune pe grumaz un jug de fier, până te va nimici. ;Ier 28.14
Căci aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: „Pun un jug de fier pe grumazul tuturor acestor neamuri, ca să fie subjugate de Nebucadneţar, împăratul Babilonului, şi-i vor sluji, şi-i dau chiar şi fiarele câmpului!” ;

6. Am întins mâna spre Egipt, spre Asiria, ca să ne săturăm de pâine.
Gen 24.2
Avraam a zis celui mai bătrân rob din casa lui, care era îngrijitorul tuturor averilor lui: „Pune-ţi, te rog, mâna sub coapsa mea; ;Ier 50.15
Scoateţi din toate părţile un strigăt de război împotriva lui! El întinde mâinile; temeliile i se prăbuşesc; zidurile i se surpă. Căci este răzbunarea Domnului. Răzbunaţi-vă pe el! Faceţi-i cum a făcut şi el! ;Osea 12.1
Lui Efraim îi place vântul şi aleargă după vântul de răsărit; zilnic măreşte minciuna şi înşelătoria; face legământ cu Asiria şi duc untdelemn în Egipt. ;

7. Părinţii noştri care au păcătuit nu mai sunt, iar noi le purtăm păcatele.
Ier 31.29
În zilele acelea nu se va mai zice: „Părinţii au mâncat aguridă, şi copiilor li s-au strepezit dinţii”, ;Ezec 18.2
„Pentru ce spuneţi voi zicătoarea aceasta în ţara lui Israel: „Părinţii au mâncat aguridă, şi copiilor li s-au strepezit dinţii”? ;Gen 42.13
Ei au răspuns: „Noi, robii tăi, suntem doisprezece fraţi, fii ai aceluiaşi om, din ţara Canaan; şi iată, cel mai tânăr este azi cu tatăl nostru, iar unul nu mai este în viaţă.” ;Zah 1.5
Unde sunt acum părinţii voştri? Şi puteau prorocii să trăiască veşnic? ;

8. Robii ne stăpânesc, şi nimeni nu ne izbăveşte din mâinile lor.

9. Ne căutăm pâinea cu primejdia vieţii noastre, căci ne ameninţă sabia în pustiu.

10. Ne arde pielea ca un cuptor de frigurile foamei.
Iov 30.30
Pielea mi se înnegreşte şi cade, iar oasele îmi ard şi se usucă. ;Ps 119.83
Căci am ajuns ca un burduf pus în fum; totuşi nu uit orânduirile Tale. ;Pl
Dar acum, înfăţişarea le este mai negricioasă decât funinginea; aşa că nu mai sunt cunoscuţi pe uliţe, pielea le este lipită de oase, uscată ca lemnul. ;

«Capitolul 4 capitolul 5 din 5

Sari la capitolul:

Distribuie pe: | | | |