1. "Te iubesc din inimă, Doamne, tăria mea!
Ps 144.1
Binecuvântat să fie Domnul, Stânca mea, care-mi deprinde mâinile la luptă, degetele la bătălie, ;SMS

2. Doamne, Tu eşti stânca mea, cetăţuia mea, izbăvitorul meu! Dumnezeule, Tu eşti stânca mea, în care mă ascund, scutul meu, tăria care mă scapă, şi întăritura mea!
Evr 2.13
Şi iarăşi: "Îmi voi pune încrederea în El." Şi în alt loc: "Iată-Mă, Eu şi copiii, pe care Mi i-a dat Dumnezeu!" ;SMS

3. Eu strig: ,Lăudat să fie Domnul!' şi sunt izbăvit de vrăjmaşii mei.
Ps 76.4
Tu eşti mai măreţ, mai puternic decât munţii răpitorilor. ;SMS

4. Mă înconjuraseră legăturile morţii, şi mă îngroziseră râurile pieirii;
Ps 116.3
Mă înfăşuraseră legăturile morţii, şi m-apucaseră sudorile mormântului; eram pradă necazului şi durerii. ;SMS

5. mă înfăşuraseră legăturile mormântului, şi mă prinseseră laţurile morţii.
SMS

6. Dar, în strâmtorarea mea, am chemat pe Domnul, şi am strigat către Dumnezeul meu: din locaşul Lui, El mi-a auzit glasul, şi strigătul meu a ajuns până la El, până la urechile Lui.
SMS

7. Atunci s-a zguduit pământul şi s-a cutremurat, temeliile munţilor s-au mişcat, şi s-au clătinat, pentru că El se mâniase.
Fapt 4.31
După ce s-au rugat ei, s-a cutremurat locul unde erau adunaţi; toţi s-au umplut de Duhul Sfânt, şi vesteau Cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală. ;SMS

8. Din nările Lui se ridica fum, şi un foc mistuitor ieşea din gura Lui: cărbuni aprinşi ţâşneau din ea.
SMS

9. A plecat cerurile, şi S-a pogorât: un nor gros era sub picioarele Lui.
Ps 144.5
Pleacă cerurile, Doamne, şi pogoară-Te! Atinge munţii, ca să fumege! ;SMS

10. Călărea pe un heruvim, şi zbura, venea plutind pe aripile vântului.
Ps 99.1
Domnul împărăţeşte: popoarele tremură; El stă pe heruvimi: pământul se clatină. ;Ps 104.3
Cu apele Îţi întocmeşti vârful locuinţei Tale; din nori Îţi faci carul, şi umbli pe aripile vântului. ;SMS

«Capitolul 17 capitolul 18 din 150 Capitolul 19»

Sari la capitolul:

Distribuie pe: | | | |