1. "Te iubesc din inimă, Doamne, tăria mea!
Ps 144.1
Binecuvântat să fie Domnul, Stânca mea, care-mi deprinde mâinile la luptă, degetele la bătălie, ;

2. Doamne, Tu eşti stânca mea, cetăţuia mea, izbăvitorul meu! Dumnezeule, Tu eşti stânca mea, în care mă ascund, scutul meu, tăria care mă scapă, şi întăritura mea!
Evr 2.13
Şi iarăşi: "Îmi voi pune încrederea în El." Şi în alt loc: "Iată-Mă, Eu şi copiii, pe care Mi i-a dat Dumnezeu!" ;

3. Eu strig: ,Lăudat să fie Domnul!' şi sunt izbăvit de vrăjmaşii mei.
Ps 76.4
Tu eşti mai măreţ, mai puternic decât munţii răpitorilor. ;

4. Mă înconjuraseră legăturile morţii, şi mă îngroziseră râurile pieirii;
Ps 116.3
Mă înfăşuraseră legăturile morţii, şi m-apucaseră sudorile mormântului; eram pradă necazului şi durerii. ;

5. mă înfăşuraseră legăturile mormântului, şi mă prinseseră laţurile morţii.

6. Dar, în strâmtorarea mea, am chemat pe Domnul, şi am strigat către Dumnezeul meu: din locaşul Lui, El mi-a auzit glasul, şi strigătul meu a ajuns până la El, până la urechile Lui.

7. Atunci s-a zguduit pământul şi s-a cutremurat, temeliile munţilor s-au mişcat, şi s-au clătinat, pentru că El se mâniase.
Fapt 4.31
După ce s-au rugat ei, s-a cutremurat locul unde erau adunaţi; toţi s-au umplut de Duhul Sfânt, şi vesteau Cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală. ;

8. Din nările Lui se ridica fum, şi un foc mistuitor ieşea din gura Lui: cărbuni aprinşi ţâşneau din ea.

9. A plecat cerurile, şi S-a pogorât: un nor gros era sub picioarele Lui.
Ps 144.5
Pleacă cerurile, Doamne, şi pogoară-Te! Atinge munţii, ca să fumege! ;

10. Călărea pe un heruvim, şi zbura, venea plutind pe aripile vântului.
Ps 99.1
Domnul împărăţeşte: popoarele tremură; El stă pe heruvimi: pământul se clatină. ;Ps 104.3
Cu apele Îţi întocmeşti vârful locuinţei Tale; din nori Îţi faci carul, şi umbli pe aripile vântului. ;

«Capitolul 17 capitolul 18 din 150 Capitolul 19»

Sari la capitolul:

Distribuie pe: | | | |