Citește Biblia TLM Geneza capitolul 47

Setări Biblia
21. Şi a mutat poporul în oraşe, de la un capăt la altul al teritoriului Egiptului.
22. Numai pământurile preoţilor nu le-a cumpărat, pentru că hrana preoţilor venea de la faraon şi ei mâncau hrana pe care le-o dădea faraonul. De aceea, nu şi-au vândut pământurile.
23. Apoi Iosif a zis poporului: „Iată că astăzi v-am cumpărat pe voi şi pământurile voastre pentru faraon. Iată sămânţă pentru voi: semănaţi pământul cu ea.
24. Când va da rod, să-i daţi faraonului o cincime, iar patru părţi vor fi ale voastre, ca să semănaţi ogorul, să aveţi hrană voi şi cei din casele voastre şi să aibă ce să mănânce copiii voştri“.
25. Atunci ei au zis: „Tu ne-ai păstrat în viaţă. Să găsim favoare în ochii domnului meu şi vom deveni sclavii faraonului!“
26. Şi Iosif a dat o poruncă valabilă până în ziua de azi cu privire la pământurile Egiptului, pentru ca faraonul să primească a cincea parte. Numai pământurile preoţilor, consideraţi un grup aparte, nu au devenit ale faraonului.
27. Şi Israel a locuit în ţara Egiptului, în ţinutul Gosen. Ei s-au stabilit acolo, au fost roditori şi s-au înmulţit foarte mult.
28. Iacob a trăit în ţara Egiptului şaptesprezece ani, astfel că zilele anilor vieţii lui Iacob au fost o sută patruzeci şi şapte de ani.
29. Când i s-a apropiat ziua morţii, Israel l-a chemat pe fiul său Iosif şi i-a zis: „Acum, dacă am găsit favoare în ochii tăi, pune-ţi mâna, te rog, sub coapsa mea şi poartă-te cu bunătate iubitoare şi fidelitate faţă de mine. (Te rog, nu mă îngropa în Egipt!)
30. Eu voi adormi alături de părinţii mei şi tu să mă scoţi din Egipt şi să mă îngropi în mormântul lor“. El a răspuns: „Voi face după cuvântul tău“.
|
Pagina 3 din 4
Sari la pagina:
capitolul 47 din 50
Sari la capitolul:
Distribuie pe: facebook | twitter | linkedin | myspace | email
Biblia >> Traducerea Lumii Noi >> Cartea Geneza >> Citește Biblia TLM Geneza capitolul 47 | pagina 3 | FiiLumina
meniu prim
"S-ar putea să uite ce ai spus, dar niciodată nu vor uita ce i-ai făcut să simtă."
~ Carl W. Buechner ~