Citește Biblia TLM Eclesiastul capitolul 1

1. Cuvintele convocatorului, fiul lui David, regele din Ierusalim.
Ecl 1.12
Eu, convocatorul, am devenit rege peste Israel, la Ierusalim. ;Ecl 7.27
„Iată ce-am aflat“, a spus convocatorul, „cercetând lucrurile unul câte unul ca să le pătrund sensul, ;Ecl 12.8-10
„Deşertăciunea deşertăciunilor!“, a spus convocatorul, „totul este deşertăciune!“ ;

2. „Deşertăciunea deşertăciunilor!“, a spus convocatorul, „deşertăciunea deşertăciunilor! Totul este deşertăciune!“
Ps 39.5-6
Iată! Tu mi-ai făcut zilele puţine; durata vieţii mele este nimic înaintea ta. Da, orice om pământean, chiar dacă se ţine tare, nu este decât un abur. Sela. ;Ps 62.9
Fiii omului pământean sunt un abur, fiii oamenilor sunt o minciună. Puşi în balanţă, sunt cu toţii mai uşori decât aburul. ;Ps 144.4
Omul este ca un abur, zilele lui sunt ca o umbră trecătoare. ;Ecl 12.8
„Deşertăciunea deşertăciunilor!“, a spus convocatorul, „totul este deşertăciune!“ ;Rom 8.20
Deoarece creaţia a fost supusă inutilităţii nu din proprie voinţă, ci prin cel ce a supus-o, pe baza speranţei ;

3. Ce folos are omul din toată truda cu care se trudeşte sub soare?
Ecl 2.22
Fiindcă ce are omul din toată truda cu care se trudeşte sub soare şi din strădania inimii lui? ;Ecl 3.9
Ce folos are lucrătorul din truda lui? ;

4. O generaţie trece, o generaţie vine, dar pământul rămâne pentru totdeauna.
Ps 104.5
Tu ai aşezat pământul pe temeliile lui şi el nu se va clătina pe timp indefinit, da, niciodată. ;Ps 119.90
Fidelitatea ta ţine din generaţie în generaţie. Tu ai întărit pământul ca să rămână în picioare. ;

5. Şi soarele străluceşte, apoi apune; şi el aleargă gâfâind spre locul lui, de unde începe să strălucească iarăşi.
Ps 19.5-6
Acesta este ca un mire când iese din camera lui de nuntă, exultă ca un viteaz ce aleargă pe drumul lui. ;

6. Vântul se îndreaptă spre sud şi se roteşte spre nord. Se roteşte şi iar se roteşte, apoi vântul îşi reia mişcările circulare.
Ioan 3.8
Vântul suflă unde vrea şi îi auzi vuietul, dar nu ştii de unde vine şi unde se duce. Aşa este oricine s-a născut din spirit“. ;

7. Toate râurile se varsă în mare, totuşi marea nu se umple. Râurile se întorc la locul de unde pornesc, pentru ca de acolo să curgă din nou.
Iov 38.10
când am aşezat-o între hotarele pe care i le stabilisem şi i-am pus zăvoare şi porţi ;Ps 104.8-9
în locul pe care l-ai întemeiat pentru ele. Munţii s-au ridicat, câmpiile au coborât. ;

8. Toate lucrurile sunt obositoare, sunt mai multe decât se poate spune. Ochiul nu se satură de câte vede şi urechea nu se umple de câte aude.
Prov 27.20
Şeolul şi locul de distrugere nu se satură şi nici ochii omului nu se satură. ;

9. Ce a fost va mai fi şi ce s-a făcut se va mai face, aşa că nu este nimic nou sub soare.
Ecl 3.15
Ceea ce a fost, era deja, iar ceea ce va fi, şi aceea a fost; însuşi adevăratul Dumnezeu îl caută pe cel ce este urmărit. ;

10. Există oare vreun lucru despre care s-ar putea spune: „Iată, ceva nou“? El exista deja din timpuri străvechi; ceea ce a venit în existenţă acum era şi în timpurile dinaintea noastră.

capitolul 1 din 12 Capitolul 2»

Sari la capitolul:

Distribuie pe: | | | |