Citește Biblia TLM Ieremia capitolul 2

Setări Biblia
21. Eu te plantasem ca pe o viţă roşie aleasă, toată erai dintr-o sămânţă bună. Cum de te-ai schimbat faţă de mine în vlăstare degenerate de viţă străină?»
22. «Dar chiar dacă te-ai spăla cu sodă şi cu foarte multă leşie, nelegiuirea ta ar rămâne înaintea mea ca o pată», zice Domnul Suveran Iehova.
23. Cum poţi să spui: «Nu m-am pângărit. N-am umblat după Baali»? Priveşte-ţi calea în vale! Ia aminte la ce-ai făcut! Pe cămila tânără şi iute care aleargă încoace şi încolo pe căile ei,
24. pe zebra deprinsă cu pustiul care aleargă, trăgând aerul cu putere, mânată de pofta sufletului ei, cine o poate întoarce când îi vine vremea împerecherii? Toţi cei ce o caută nu vor trebui să se obosească. O vor găsi în luna ei.
25. Fereşte-ţi piciorul să nu rămână desculţ şi gâtul, însetat! Dar tu ai zis: «Degeaba! M-am îndrăgostit de nişte străini şi mă voi duce după ei».
26. Aşa cum se umple de ruşine un hoţ când este descoperit, tot aşa s-au umplut de ruşine cei din casa lui Israel, ei, regii lor, prinţii lor, preoţii lor şi profeţii lor.
27. Ei îi spun unui copac: «Tu eşti tatăl meu» şi unei pietre: «Tu m-ai adus pe lume». Dar nu s-au întors cu faţa spre mine, ci mi-au întors ceafa. Iar în timpul nenorocirii lor vor spune: «Ridică-te şi salvează-ne!»
28. Dar unde sunt dumnezeii tăi, pe care ţi i-ai făcut? Să se ridice ei, dacă pot să te salveze în timpul nenorocirii tale. Căci ai ajuns, o, Iuda, să ai tot atâţia dumnezei câte oraşe ai.
29. «De ce vă certaţi întruna cu mine? De ce aţi comis cu toţii fărădelegi împotriva mea?», zice Iehova.
30. În zadar i-am lovit pe fiii voştri. N-au acceptat disciplinarea. Sabia voastră i-a devorat pe profeţii voştri, ca un leu care face prăpăd.
|
Pagina 3 din 4
Sari la pagina:
capitolul 2 din 52
Sari la capitolul:
Distribuie pe: facebook | twitter | linkedin | myspace | email
Biblia >> Traducerea Lumii Noi >> Cartea Ieremia >> Citește Biblia TLM Ieremia capitolul 2 | pagina 3 | FiiLumina
meniu prim
"Adevărurile care rămân doar în minte și nu sunt trăite practic ne hrănesc tot atât de puțin ca o mâncare ce rămâne în cămară.
~ Richard Wurmbrand ~