Citește Biblia TLM Ieremia capitolul 48
31. De aceea, voi urla din cauza Moabului şi voi striga pentru tot Moabul. Pentru oamenii din Chir-Heres se va plânge.
Isa 15.5Inima mea strigă pentru Moab. Fugarii lui ajung până la Ţoar şi până la Eglat-Şelişia. Pentru că toţi urcă plângând panta Luhitului. Pentru că pe drumul spre Horonaim se aud strigăte din cauza nenorocirii. ;
Isa 16.7-11De aceea, Moabul va urla pentru Moab, da, toţi cei din el vor urla. Cei loviţi vor plânge după turtele de stafide din Chir-Hareset, ;
SMS 32. Voi plânge pentru tine mai mult decât am plâns pentru Iazer, vie din Sibma! Vlăstarele tale înflorite au traversat marea. Au ajuns la mare, la Iazer. Jefuitorul s-a aruncat asupra fructelor tale de vară şi asupra strugurilor pe care i-ai cules.
Isa 16.8-9pentru că terasele Hesbonului s-au uscat. Proprietarii naţiunilor au tăiat ramurile roşii din via Sibmei. Ele ajunseseră până la Iazer, rătăciseră prin pustiu. Vlăstarele ei fuseseră lăsate să crească foarte mult, ajunseseră până la mare.
;
SMS 33. Bucuria şi veselia au încetat în livadă şi în ţara Moabului. Am făcut ca în teascuri să nu mai fie vin. Nimeni nu va mai călca în ele cu strigăte de bucurie. Strigătele nu vor mai fi strigăte de bucurie».“
Isa 16.10Bucuria şi veselia au încetat în livadă. În vii nu se mai aud strigăte de bucurie, nu se mai aud chiote. Călcătorul nu mai calcă vin în teascuri. Am pus capăt chiotelor.
;
Ioel 1.12Via s-a uscat, smochinul s-a veştejit. Rodiul, palmierul şi mărul, toţi pomii de pe câmp, s-au uscat. Într-adevăr, exultarea a plecat ruşinată de la fiii oamenilor.
;
SMS 34. „«Şi-au făcut auzit glasul. Strigătul din Hesbon s-a auzit până la Eleale şi până la Iahaţ. Strigătul din Ţoar s-a auzit până la Horonaim şi până la Eglat-Şelişia; căci până şi apele Nimrimului vor ajunge nişte pustietăţi.
Isa 15.4-6Hesbonul şi Eleale strigă. Glasul lor se aude până la Iahaţ. De aceea strigă bărbaţii înarmaţi ai Moabului. Îi tremură sufletul în el.
;
Isa 15.5-6Inima mea strigă pentru Moab. Fugarii lui ajung până la Ţoar şi până la Eglat-Şelişia. Pentru că toţi urcă plângând panta Luhitului. Pentru că pe drumul spre Horonaim se aud strigăte din cauza nenorocirii. ;
Ier 48.5Căci pe drumul care duce la Luhit, cineva urcă plângând, da, plânge. Căci pe drumul care coboară din Horonaim se aude un strigăt sfâşietor din cauza acestei prăbuşiri.
;
SMS 35. Şi îi voi face să dispară din Moab», zice Iehova, «pe cel ce aduce o ofrandă în locul înalt şi pe cel ce face să se înalţe fum de jertfă pentru dumnezeul său.
Isa 15.2A urcat la Casa dumnezeilor şi la Dibon, la locurile înalte, ca să plângă. Moabul urlă pentru Nebo şi pentru Medeba. Toate capetele din el sunt chele, toate bărbile sunt tăiate. ;
Isa 16.12S-a văzut că Moabul se istovise pe înălţime. El a venit la sanctuarul său să se roage şi nu i-a reuşit nimic.
;
SMS 36. De aceea, inima mea se va tângui asemenea unor flaute pentru Moab, inima mea se va tângui asemenea unor flaute pentru bărbaţii din Chir-Heres. De aceea, belşugul de care s-a bucurat va pieri.
Isa 15.5Inima mea strigă pentru Moab. Fugarii lui ajung până la Ţoar şi până la Eglat-Şelişia. Pentru că toţi urcă plângând panta Luhitului. Pentru că pe drumul spre Horonaim se aud strigăte din cauza nenorocirii. ;
Isa 16.11De aceea, lăuntrul meu plânge în hohote ca o harpă din cauza Moabului şi măruntaiele mele, din cauza Chir-Haresetului.
;
Isa 15.7De aceea, ei duc dincolo de valea plopilor ce a mai rămas şi rezervele pe care şi le-au făcut. ;
SMS 37. Căci toate capetele au chelit şi toate bărbile sunt tăiate! Pe toate mâinile sunt tăieturi şi pe şolduri, pânză de sac!»“
Isa 15.2-3A urcat la Casa dumnezeilor şi la Dibon, la locurile înalte, ca să plângă. Moabul urlă pentru Nebo şi pentru Medeba. Toate capetele din el sunt chele, toate bărbile sunt tăiate. ;
Ier 47.5Gaza va ajunge pleşuvă. Ascalonul a fost redus la tăcere. Rămăşiţă a văii lor, până când îţi vei face tăieturi?
;
Gen 37.34Atunci Iacob şi-a rupt mantia, şi-a pus o pânză de sac pe şolduri şi a ţinut doliu după fiul său multe zile. ;
SMS 38. „«Pe toate acoperişurile Moabului şi în pieţele lui publice, peste tot, se aude un vaiet, căci am zdrobit Moabul ca pe un vas care nu mai este bun de nimic», zice Iehova.
Ier 22.28Este oare bărbatul acesta, Conia, un vas dispreţuit, sfărâmat, sau un vas în care nimeni nu-şi găseşte plăcerea? De ce trebuie ca el şi urmaşii lui să fie azvârliţi jos şi aruncaţi într-o ţară pe care n-au cunoscut-o?»
;
SMS 39. «Ah! Cât este de îngrozit! Urlaţi! Ah! Cum a fugit Moabul! I-a fost ruşine. Moabul a ajuns ţinta batjocurilor şi o groază pentru toţi cei din jurul lui»“.
SMS 40. „Căci aşa a spus Iehova: «Iată! Ca o acvilă care se aruncă asupra prăzii, aşa îşi va întinde cineva aripile peste Moab.
Deut 28.49Iehova va ridica împotriva ta o naţiune îndepărtată, de la capătul pământului, aşa cum o acvilă se aruncă asupra prăzii, o naţiune a cărei limbă n-o vei înţelege, ;
Ier 49.22Iată! Ca o acvilă, aşa se va ridica cineva, se va arunca asupra prăzii şi îşi va întinde aripile peste Boţra! Inima bărbaţilor puternici ai Edomului va ajunge în ziua aceea ca inima unei femei care este în durerile naşterii.“
;
Dan 7.4Prima era ca un leu şi avea aripi de acvilă. M-am uitat până când i-au fost smulse aripile. Ea a fost ridicată de la pământ şi a fost făcută să stea în două picioare ca un om şi i s-a dat o inimă de om.
;
Osea 8.1„Pune cornul la gură! Împotriva casei lui Iehova vine cineva ca o acvilă, pentru că au încălcat legământul meu şi s-au răzvrătit împotriva legii mele. ;
Hab 1.8Caii ei sunt mai iuţi decât leoparzii, mai sălbatici decât lupii de seară. Caii ei de luptă lovesc pământul cu copitele, caii ei de luptă vin de departe. Zboară ca acvila care se repede să devoreze prada. ;
Isa 8.8şi va înainta în Iuda. Va inunda, va trece pe deasupra şi va ajunge până la gât. Aripile lui întinse vor acoperi lăţimea ţării tale, o, Emanuel!“
;
SMS
meniu prim"Soarele strălucește, ne încălzește și ne luminează, iar noi nu suntem deloc curioși de ce se întâmplă asta; cu toate acestea, încercăm să găsim explicația răului, durerii, foamei, țânțarilor și a oamenilor proști."
~ Ralph Waldo Emerson ~