Citește Biblia TLM 2 Corinteni capitolul 7

1. Fiindcă avem aceste promisiuni, iubiţi fraţi, să ne curăţim de tot ce murdăreşte carnea şi spiritul şi să ne desăvârşim sfinţenia în teamă de Dumnezeu.
2Cor 6.17-18
„De aceea, ieşiţi din mijlocul lor şi separaţi-vă, zice Iehova, şi nu mai atingeţi ce este necurat“, „şi vă voi primi“. ;1Ioan 3.3
Şi cine are această speranţă întemeiată pe el se purifică, aşa cum el este pur. ;

2. Faceţi-ne loc în inima voastră. N-am făcut rău nimănui, n-am corupt pe nimeni, n-am profitat de pe urma nimănui.
Fapt 20.33
N-am poftit nici argintul, nici aurul, nici hainele cuiva. ;2Cor 12.17
Oare am profitat de pe urma voastră prin vreunul dintre cei pe care i-am trimis la voi? ;

3. Nu spun aceasta ca să vă condamn. Căci am spus mai înainte că sunteţi în inima noastră, fie că trăim, fie că murim.
2Cor 6.11-12
Gura noastră vă vorbeşte deschis, corintenilor, inima noastră s-a deschis larg faţă de voi. ;

4. Am o mare libertate de exprimare faţă de voi. Mă laud foarte mult cu voi. Am multă mângâiere, sunt nespus de bucuros în toate necazurile noastre.
2Cor 3.12
Prin urmare, fiindcă nutrim această speranţă, noi vorbim cu libertate de exprimare ;1Cor 1.4
Îi mulţumesc întotdeauna lui Dumnezeu cu privire la voi pentru bunătatea nemeritată a lui Dumnezeu care v-a fost dată prin Cristos Isus, ;2Cor 1.14
aşa cum aţi şi recunoscut într-o anumită măsură, că noi suntem pentru voi un motiv de laudă, aşa cum şi voi veţi fi pentru noi în ziua Domnului nostru Isus. ;2Cor 1.4
care ne mângâie în toate necazurile noastre, pentru ca prin mângâierea cu care noi înşine suntem mângâiaţi de Dumnezeu să-i putem mângâia pe cei ce se află în orice fel de necazuri. ;Filip 2.17
Şi, chiar dacă sunt turnat ca ofrandă de băutură peste jertfa şi serviciul public la care v-a condus credinţa, sunt bucuros şi mă bucur cu voi toţi. ;Col 1.24
Acum mă bucur în suferinţele mele pentru voi şi, la rândul meu, întregesc în carnea mea ce lipseşte din necazurile lui Cristos, spre folosul corpului său, care este congregaţia. ;

5. De fapt, când am ajuns în Macedonia, n-am avut odihnă în carne, ci am fost asupriţi în toate felurile şi fără răgaz — în afară erau lupte, înăuntru temeri.
2Cor 2.13
nu am avut odihnă în spiritul meu, fiindcă nu l-am găsit pe Tit, fratele meu. Atunci mi-am luat rămas-bun de la ei şi am plecat în Macedonia. ;2Cor 4.8
Suntem apăsaţi în toate felurile, dar nu atât de strâmtoraţi încât să nu ne putem mişca; suntem în încurcătură, dar nu fără nicio ieşire; ;Deut 32.25
Afară sabia şi înăuntru groaza îi vor lăsa fără tineri şi fără fecioare, fără sugari şi fără oameni cu părul cărunt. ;

6. Cu toate acestea, Dumnezeu, care îi mângâie pe cei abătuţi, ne-a mângâiat prin prezenţa lui Tit,
2Cor 1.4
care ne mângâie în toate necazurile noastre, pentru ca prin mângâierea cu care noi înşine suntem mângâiaţi de Dumnezeu să-i putem mângâia pe cei ce se află în orice fel de necazuri. ;

7. şi nu numai prin prezenţa lui, ci şi prin mângâierea cu care a fost el mângâiat cu privire la voi, căci s-a întors aducându-ne veşti despre dorinţa voastră sinceră de a vă căi, despre jalea voastră, despre zelul vostru faţă de mine, aşa că m-am bucurat şi mai mult.
2Cor 2.13
nu am avut odihnă în spiritul meu, fiindcă nu l-am găsit pe Tit, fratele meu. Atunci mi-am luat rămas-bun de la ei şi am plecat în Macedonia. ;

8. De aceea, chiar dacă v-am întristat prin scrisoarea mea, nu-mi pare rău. Chiar dacă la început mi-a părut rău (văd că scrisoarea aceea v-a întristat, deşi pentru puţin timp),
2Cor 2.4
Căci v-am scris cu multe lacrimi, fiindcă am mult necaz şi nelinişte în inimă, dar nu ca să fiţi întristaţi, ci ca să ştiţi cât de mult vă iubesc. ;

9. acum mă bucur, nu pentru că aţi fost întristaţi, ci pentru că aţi fost întristaţi până la căinţă; căci aţi fost întristaţi după voinţa lui Dumnezeu, ca să nu pierdeţi nimic în nicio privinţă din cauza noastră.
2Sam 12.13
Atunci David i-a zis lui Natan: „Am păcătuit împotriva lui Iehova“. Însă Natan i-a spus lui David: „Totuşi, Iehova lasă să treacă păcatul tău. Nu vei muri. ;Mat 26.75
Atunci Petru şi-a amintit de cuvintele pe care le spusese Isus: „Înainte să cânte cocoşul, mă vei renega de trei ori“. Şi, ieşind afară, a plâns amarnic. ;

10. Căci întristarea după voinţa lui Dumnezeu aduce o căinţă care duce la salvare şi de care nu aveţi de ce să vă pară rău, dar întristarea în felul lumii aduce moarte.
Prov 17.22
O inimă veselă este un bun medicament, dar un spirit abătut usucă oasele. ;

«Capitolul 6 capitolul 7 din 13 Capitolul 8»

Sari la capitolul:

Distribuie pe: | | | |