Citește Biblia TLM Evrei capitolul 4
1. Aşadar, fiindcă rămâne promisiunea de a intra în odihna sa, să avem grijă ca nu cumva, într-o bună zi, vreunul dintre voi să pară că n-a ajuns la ea.
2. Pentru că vestea bună ne-a fost anunţată şi nouă ca şi lor, dar cuvântul care a fost auzit nu le-a fost de folos, fiindcă nu erau uniţi prin credinţă cu cei care au auzit.
3. Căci noi, care am manifestat credinţă, intrăm într-adevăr în această odihnă, aşa cum a zis el: „Am jurat deci în mânia mea: «Nu vor intra în odihna mea»“, deşi lucrările sale fuseseră terminate de la întemeierea lumii.
4. Pentru că într-un loc el a spus despre ziua a şaptea: „Şi Dumnezeu s-a odihnit în ziua a şaptea de toate lucrările sale“
5. şi din nou în acest loc: „Nu vor intra în odihna mea“.
6. Aşadar, fiindcă rămâne ca unii să intre în ea, iar cei cărora le-a fost anunţată întâi vestea bună n-au intrat din cauza neascultării,
7. el stabileşte din nou o zi spunând, după atâta timp, în psalmul lui David: „Astăzi“, aşa cum s-a spus mai înainte: „Astăzi, dacă ascultaţi glasul său, nu vă împietriţi inima“.
8. Căci, dacă Iosua i-ar fi dus într-un loc de odihnă, Dumnezeu n-ar mai fi vorbit după aceea despre o altă zi.
9. Rămâne deci pentru poporul lui Dumnezeu o odihnă de sabat.
10. Fiindcă cel care a intrat în odihna lui Dumnezeu s-a odihnit şi el de lucrările lui, aşa cum s-a odihnit Dumnezeu de ale sale.
meniu prim"Există persoane care ne vorbesc și pe care nici măcar nu le ascultăm, persoane care ne rănesc și nici măcar nu lasă cicatrice, dar există persoane care pur și simplu apar în viața noastră și ne marchează pentru totdeauna."
~ Cecília Meireles ~