Citește poezia Moment de rugăciune primavara

Pomi în floare îsi arată alb veşmântul,
Dealuri verzi se-nalţă peste-ntreg pământul;
Zburatoare vesele se-ntrec în cântul lor
Acordând în treacăt susurul izvoarelor.

Omul îsi deschide sufletul spre cer,
Dorinţele-i nespuse purtându-le cu el.
E cadrul…e momentul în care şi natura
Sublim îl însoţeşte spre a-şi deschide inima.

Cu simple gânduri şi cuvinte , încet a început
Până la adâncimi de suflet ce-apăsau din trecut.
Un vânt duios adie a efemeritate,
Un colţ de iarbă verde azi…iar mâine veşted poate .

Când omul ruga îşi sfârşi spre Creator
Privi senin din nou la cer şi spuse cu mult dor:
“Bine e în natură, e bine pe pământ…
Dar tot mai bine va fi Acasă, in cer sfânt.”