Citește poezia Golgota

Pe Golgota, pe-o cruce grea,
A stat un om fără de vină,
Şiroaie sângele-i curgea,
Și-atâta jale se citea,
Pe faţa Lui divină!

Pe lemnul crucii atârnat,
Cu părul smuls de mâini barbare,
Grozave chinuri a răbdat
Şi nimeni nu L-a mângâiat
În patimile-amare.

Şi nimeni nu I-a scos un spin,
Din fruntea Lui îndurerată,
Ci singur suspina străin,
Sub tristul cerului destin,
Pe-o cruce-nsângerată.

Sfârșit sub greul cât a dus,
El capul datu-l-a-ntr-o parte
A plâns, a plâns acolo sus
De jalea celor ce s-au dus
Pe-a lumii căi deşarte.

Tu, omule, ce treci fugar
Prin lumea asta mare,
Ridică-ţi ochii spre Calvar,
La Cel ce-a suferit amar,
În spasmele durerii!

Căci Cel ce-atunci a fost scuipat,
Şi răstignit fără de vină,
În locul tău a sângerat,
Crezând în El vei fi-nălţat,
În ţara de lumină!