Citește poezia MI-E DOR DE TINE, DOAMNE

Mi-e dor de Tine, Doamne,
Mi-e dor de chipul Tau,
Si veri, si ierni, si toamne,
Suspin de dorul Tau!

Si Te-as chema, Isuse,
Sa vii din nou aici,
Ca-n vremile apuse
Cand scumpii ucenici

Cu Tine umblau pe cale,
Si-n taina Te iubeau;
Cand coborau in vale,
Cu Tin’ se bucurau…

O, da, caci bucuria
In vale este grea,
Dar ea e rodnicia
Ce vine-n viata mea!

Cand eu ascult de Tine
Smerit si ma supun,
In totul uit de mine
Si-mi vad vrajmasul bun,

Atunci invat iertarea
Si-n fapta o dovedesc;
A dragostei lucrarea
O fac si il iubesc.

Asa pe-apostoli, iata,
Candva ii invatai
Sa-si ia crucea indata,
Fiindca Tu ii iubeai.

Caci crucea te fereste
De lume, vraja ei,
Si te-mputerniceste
Paharu-amar sa-l bei.

Privesc cu jind la stele,
La ingeri si la sfinti,
As vrea sa fiu ca ele,
Iar Tu sa ma alinti!

Caci stelele si sfintii,
Si ingerii de sus,
Ce-i vad cu ochii mintii,
Cu Tine sunt, Isus!

Acum, gandind la Tine,
Se umple inima,
Si-n lacrimi si suspine
Tanjesc sa fie a Ta!

Ti-o dau pe vesnicie:
Pastreaz-o Tu de tot,
Si curat-o sa fie
Sfanta, caci eu nu pot!

Mi-e dor de Tine, Doamne,
Mi-e dor de chipul Tau,
Si veri, si ierni, si toamne,
Suspin de dorul Tau!

Si Te-as chema, Isuse,
Sa vii din nou aici,
Ca-n vremile apuse,
Sa vii sa ne ridici!

Vino, Isuse Doamne
Si ia-ne de aici,
Vino, Isuse Doamne
Suntem atat de mici…

Amin
09.09.2015