Citește poezia CRESTIN E AL TAU NUME CE BUCUROS IL PORTI

Crestin e al tau nume ce bucuros il porti,
Si umbli printre oameni, prin siruri lungi de morti.
Te uiti la ei in pripa, cu greu tu ii suporti;
Ai vrea ca intr-o clipa in cer sa te transporti…

Si crezi ca esti deasupra, deasupra tuturor,
Si-un zid tu pui in fata, fata oamenilor.
Cu cat iti trece timpul tu te crezi superior…
Dar Domnul altfel vede, ca este Creator.

Trezeste-te, crestine, nu mai visa atat,
Ca nu esti cu nimica deasupra lor decat
Cu-a ta mare mandrie ce azi te-a coborat
Si-n jos te duce-n groapa, si-n hau numaidecat!

Caci Domnul vrea smerenie, El vrea si lepadare;
Dar tu nu vrei, nu-ti place, ci vrei doar inaltare.
Evlavia e prea grea, iar tu nu ai rabdare,
Si-asa-ti aduni in taina mai aspra condamnare!

Dar e speranta, frate, ca inca este har
Ce l-a adus chiar Domnul cand ni S-a dat in dar.
Iar daca-l vrei, te spala, ca esti asa murdar;
Sa nu devii mai mult al Domnului adversar…

Caci tu o viata-ntreaga la adunare-ai fost
Si crezi ca vesnicia ti-ai pus la adapost!
Dar nu te insela azi, ca toate au un cost:
Pantofi tociti degeaba? Nu are nici un rost…

Amin
14.07.2016