Citește poezia Alergam zi de zi..

Alergăm uneori cu atâta avânt,
Alergăm spre niciunde…alergăm după vânt
Şi-ntr-o zi ne oprim şi privim pumnii goi,
Iar tristeţea ne-ncearcă când privim înapoi…
Căci vedem viaţa noastră că e doar alergare,
Iar pe drum sunt suspine şi sunt lacrimi amare,
Ani de trudă şi zbucium fără nici un popas
Şi din toate acum ce avem? Ce-a rămas?
Primii zori ne dau startul şi pornim s-alergăm,
Dar nu ştim ce voim şi nu ştim ce căutăm,
Iar apusul ne prinde obosiţi şi pustii,
Fără-a şti ce înseamnă bucuria de-a fi…
Şi în goana nebună rătăcim şi uităm
Că putem fericire şi iubire să dăm…
Viaţa trece grăbită şi am strâns prea puţin
Pentru casa ce-aşteaptă în locaşul divin!
Prea puţin am iubit… prea puţin am cântat
Şi de rugă adesea, obosiţi am uitat…
Am citit din Cuvânt azi un pic, mâine-un pic,
Însă lumii n-am spus despre Domnul …nimic!
O, Părinte din ceruri ne opreşte o clipă
Şi ne-atinge din nou cu-a iubirii aripă,
Să-nţelegem Isuse c-alergăm în zadar,
De n-avem mântuirea şi iertarea în dar!