Citește poezia Să nu te superi...

Să nu te superi niciodată, cu nici un chip pe Dumnezeu,
dacă adeseori în viaţă nu-ţi izbuteşte planul tău.

De câte ori n-ai stat tu oare, nepăsător chemării Lui?
Când te-a trimis El în lucrare tu ai pornit?
Ai mers să spui
de Dumnezeu, la lumea aceasta ce e orbită de-amăgiri?
Te-ai mulţumit să ducă alţii mesajul sfintei mântuiri.
Şi-aşa ţi-ai întărit urechea şi inima, şi-ai început
să te închizi în cercul propriu,
în care Domnul n-a-ncăput...
Şi tu, când vrei să-ţi izbutească urzirea planului firesc,
vrei să-ţi răspundă prompt dorinţei, cu ajutor dumnezeiesc...?
Ce simţi tu azi, în ne-mplinire, lipsit de orice ajutor,
simţi El Însuşi, când rămas-ai chemării Lui,
nepăsător!

Când părăsit te simţi pe lume de cei ce-odată
te-au iubit,
şi-amarnic suferi părăsirea în chin şi plâns nestăvilit,
gândeşte-te ce simte Domnul când tu, Mireasa lui Hristos,
te duci în lume după idoli, şi sub orice copac umbros,
tu calci sfinţenia-n picioare, cereasca-nvăţătură- a Lui.
Ca să-mplineşti dorinţa firii, trădezi iubirea Domnului.

Iar azi, când bântuie furtuna, când valul se ridică sus
şi când te zbaţi în încercare, copil al Domnului Isus,
adu-ţi aminte de umblare! Roşeşte! Pune capu-n piept
şi recunoaşte că şi-acuma, chiar în înfrângeri,
El e drept!

Şi când vei înţelege-aceasta
şi când vei cere-n plâns iertare,
El va aduce izbăvire
şi har
şi binecuvântare...