Citește poezia Sărmane suflet

1. Ce scânteieri de raze văzduhul îl cuprinde!
Și bolta grea de slavă, ce tainic se închină...!
Dar tu, sărmane suflet, nu simți ceva ce arde
Și-ți răscolește-n suflet, chemând înspre Lumină...?

2. Nu simți, pribeag prin doruri, prin văile deșarte,
Un sfânt fior ce ʼnalță spre culmile divine?
Nu simți un glas de Tată, șoptindu-ți de Departe
Că dintre toți din lume, te vrea mai mult pe tine?

3. Pe tine,-un rob al legii, zdrobit de apăsare,
Pe tine, ce-ți pierzi viața prin cioburi și ruine,
Când împrejuru-ți este belșug de îndurare...
Cine mai mult te cheamă și te dorește...? Cine...?

4. Te-avânți cu-atâta trudă spre-un „nicăieri” vremelnic
Și-ți irosești viața cu-atâta nepăsare!
Iar Domnul Slavei plânge, într-un ungher sfielnic,
Și rana-ți sângerândă atât de-amar îl doare!

5. Privește tu, sărmane, ce dragoste-ți arată
Stăpânul omenirii, Mielul jertfit pe cruce,
Și vino, plânge-ți vina la pieptul Său de Tată,
Ca să-I primești iertarea și dragostea-I cea dulce...

- B. E