Citește poezia Dialog Divin
Vizualizări: 101
Scrisa: BBCode: [url=/poezie/id/444-dialog-divin]Dialog Divin[/url]
Când înserarea iar se lasă
Ca și tăcerea ce mă strânge,
Aprind o candelă pe masă
În timp ce lacrima îmi curge.
Și mă așez cu mine iară
La colț de geam ca să privesc,
Cum întunericul coboară
Și iar cu Dumnezeu vorbesc.
Lui nu-i mai cer de-acum nimic
Căci zi și noapte El mă vede,
Cum cad mereu și mă ridic
Doar Dumnezeu în mine crede.
Când întunericul se lasă
Iar telefonul parcă-i mut,
Cu Dumnezeu mă pun la masă
Și printre lacrimi Îl ascult.
Nu a fost notată încă!
Nu a primit aprecieri încă!
Nu a fost comentată încă!
meniu prim"Doar două lucruri sunt infinite: Universul și prostia umană, și nu sunt sigur în legatură cu Universul."
~ Albert Einstein ~