Citește poezia Urare de nunta!

Şi-acum, când simţi în piept fiori /sub vălul de mireasă,/ primeşte-n dar cu dulci fiori,/ acest buchet cules în zori, /să fie floare între flori, frumoasă. / Bogat să fie cuibul tău /de crini şi viorele. /Cu flori în gând să fii mereu! /Să-nveţi ce-i bun, /să rabzi ce-i greu... /Şi să te-ncrezi în Dumnezeu ca ele./ Să fii o harnică zorea /ce-n zori nu se dezminte./ Un nufăr alb, cu strai de nea. /O veselă magnolie. /Un ghiocel zâmbind abia, cuminte... / Să fii cu cel legat prin dor, /crin alb păstrând credinţa./ Dar de-l mâhneşti cu-o vorbă-n zbor, /să simţi arzând în obrăjor/ doi maci purtând în cupa lor căinţa ... / Şi-oriunde-n lume vei umbla /S-auzi un glas de-acasă:/ „Te rog din zări, fetiţa mea,/ să fii pentru măicuţa ta,/ O floare de nu-mă-uita duioasă“. / Şi-apoi când veţi străbate-n lunci /Vânt greu ce-n drum se-aşterne,/ cu Dumnezeu să fiţi şi-atunci, /deasupra văilor adânci,/ voioşi ca două flori de stânci eterne!/