Citește poezia Nasterea MAntuitorului

Ai coborât din slava cea cerească,/ Lăsând în cer pe Tatăl iubitor /Și Te-ai născut în ieslea cea săracă /Pentru salvarea celui muritor. / Nu Ți-a fost greu să lepezi nemurirea;/ Iubirea ce ne-o porți Te-a motivat. /Tu nu voiai ca-ntreagă omenirea /Să moară-n bezna grea și în păcat. / Puteai să vii din cer cu slavă mare /Și oamenii Te-ar fi recunoscut, /Dar ai dorit, Isus, ca orișicare /Să aibă-n Tine un nou început. / Nu s-au lipit afișe nicăierea, /Nu s-a strigat în ulițe că vii. /O stea lucind pe cer vestea minunea /Și îngerii cântau în coruri mii. /Iar maica Te privea cu luare-aminte /Păstrând în inimă dulcele cânt: /"Slavă în cerurile preaînalte /Și pace între oameni pe pământ!" /La ieslea Ta s-au închinat păstorii /Și magii de departe-au alergat. /Nu voievozi, nu împărații lumii /Ci simplitatea Te-a întâmpinat. / Iar azi privesc la ieslea care-i goală; /Tu nu mai ești, Isus, un copilaș. /De vrei să Te renaști fără de fală, /Fă-mi inima să fie-al Tău sălaș./