1. Soarta omului pe pământ este ca a unui ostaş, şi zilele lui sunt ca ale unui muncitor cu ziua.
Iov 14.5-14
Dacă zilele lui sunt hotărâte, dacă i-ai numărat lunile, dacă i-ai însemnat hotarul pe care nu-l va putea trece, ;Ps 39.4
„Doamne, spune-mi care este sfârşitul vieţii mele, care este măsura zilelor mele, ca să ştiu cât de trecător sunt.” ;

2. Cum suspină robul după umbră, cum îşi aşteaptă muncitorul plata,

3. aşa am eu parte de luni de durere, şi partea mea sunt nopţi de suferinţă.
Iov 29.2
„Oh! cum nu pot să fiu ca în lunile trecute, ca în zilele când mă păzea Dumnezeu, ;

4. Mă culc şi zic: „Când mă voi scula? Când se va sfârşi noaptea?” Şi mă satur de frământări până în revărsatul zorilor.
Deut 28.67
În groaza care-ţi va umple inima şi în faţa lucrurilor pe care ţi le vor vedea ochii, dimineaţa vei zice: „O, de ar veni seara!”, şi seara vei zice: „O, de ar veni dimineaţa!” ;Iov 17.12
Şi ei mai spun că noaptea este zi, că se apropie lumina, când întunericul a şi venit! ;

5. Trupul mi se acoperă cu viermi şi cu o coajă pământoasă, pielea-mi crapă şi se desface.
Isa 14.11
Strălucirea ta s-a coborât şi ea în Locuinţa morţilor, cu sunetul lăutelor tale; aşternut de viermi vei avea, şi viermii te vor acoperi.” ;

6. Zilele mele zboară mai iuţi decât suveica ţesătorului, se duc şi nu mai am nicio nădejde!
Iov 9.25
Zilele mele aleargă mai iuţi decât un alergător; fug fără să fi văzut fericirea; ;Iov 16.22
Căci numărul anilor mei se apropie de sfârşit, şi mă voi duce pe o cărare de unde nu mă voi mai întoarce. ;Iov 17.11
Ce! Mi s-au dus zilele, mi s-au nimicit planurile, planurile acelea făcute cu atâta iubire în inima mea… ;Ps 90.6
înfloreşte dimineaţa şi creşte, iar seara este tăiată şi se usucă. ;Ps 102.11
Zilele mele sunt ca o umbră gata să treacă, şi mă usuc ca iarba. ;Ps 103.15
Omul! Zilele lui sunt ca iarba, şi înfloreşte ca floarea de pe câmp. ;Ps 144.4
Omul este ca o suflare, zilele lui sunt ca umbra care trece. ;Isa 38.12
Locuinţa mea este luată şi mutată de la mine, ca o colibă de păstori. Îmi simt firul vieţii tăiat ca de un ţesător care m-ar rupe din ţesătura lui. Până deseară îmi vei pune capăt! ;Isa 40.6
Un glas zice: „Strigă!” – Şi eu am răspuns: „Ce să strig?” – „Orice făptură este ca iarba, şi toată strălucirea ei, ca floarea de pe câmp. ;Iac 4.14
şi nu ştiţi ce va aduce ziua de mâine! Căci ce este viaţa voastră? Nu sunteţi decât un abur, care se arată puţintel, şi apoi piere. ;

7. Adu-Ţi aminte, Dumnezeule, că viaţa mea este doar o suflare! Ochii mei nu vor mai vedea fericirea.
Ps 78.39
El Şi-a adus deci aminte că ei nu erau decât carne, o suflare care trece şi nu se mai întoarce. ;Ps 89.47
Adu-Ţi aminte ce scurtă este viaţa mea şi pentru ce nimic ai făcut pe toţi fiii omului. ;

8. Ochiul, care mă priveşte, nu mă va mai privi; ochiul Tău mă va căuta, şi nu voi mai fi.
Iov 20.9
Ochiul care-l privea nu-l va mai privi, locul în care locuia nu-l va mai zări. ;

9. Cum se risipeşte norul şi trece, aşa nu se va mai ridica cel ce se coboară în Locuinţa morţilor!
2Sam 12.23
Acum, când a murit, pentru ce să mai postesc? Pot să-l întorc în viaţă? Eu mă voi duce la el, dar el nu se va întoarce la mine.” ;

10. Nu se va mai întoarce în casa lui şi nu-şi va mai cunoaşte locul în care locuia.
Iov 8.18
Dar dacă-l smulgi din locul în care stă, locul acesta se leapădă de el şi zice: „Nu ştiu să te fi cunoscut vreodată!” ;Iov 20.9
Ochiul care-l privea nu-l va mai privi, locul în care locuia nu-l va mai zări. ;Ps 103.16
Când trece un vânt peste ea, nu mai este, şi locul pe care-l cuprindea n-o mai cunoaşte. ;

«Capitolul 6 capitolul 7 din 42 Capitolul 8»

Sari la capitolul:

Distribuie pe: | | | |