Citește Biblia TLM Numerele capitolul 21

1. Când canaanitul, regele Aradului, care locuia în Neghev, a auzit că Israel venise pe drumul Atarimului, a început să lupte cu Israel şi i-a luat captivi pe câţiva dintre ei.
Num 33.40
Şi canaanitul, regele Aradului, care locuia în Neghev, în ţara Canaanului, a auzit de sosirea fiilor lui Israel. ;Jud 1.16
Şi fiii chenitului, al cărui ginere a fost Moise, s-au suit cu fiii lui Iuda din oraşul palmierilor în pustiul lui Iuda, care este la sud de Arad. Apoi s-au dus şi au locuit împreună cu poporul. ;

2. Atunci Israel i-a făcut o făgăduinţă lui Iehova şi a zis: „Dacă vei da poporul acesta în mâna mea, le voi distruge cu desăvârşire oraşele“.
Gen 28.20
Şi Iacob a făcut o făgăduinţă, zicând: „Dacă Dumnezeu va fi cu mine în continuare şi mă va păzi pe drumul acesta pe care merg, da, dacă îmi va da pâine să mănânc şi haine să mă îmbrac ;Jud 11.30
Atunci Iefta i-a făcut o făgăduinţă lui Iehova şi a zis: „Dacă-i vei da pe fiii lui Amon în mâna mea, ;

3. Şi Iehova a ascultat glasul lui Israel şi i-a dat pe canaaniţi în mâna lor. Şi ei i-au distrus cu desăvârşire pe ei şi oraşele lor. De aceea, au pus locului aceluia numele Horma.

4. În timp ce-şi continuau călătoria de la muntele Hor pe drumul Mării Roşii, ca să ocolească ţara Edomului, sufletul poporului a obosit din cauza drumului.
Num 20.22
Şi fiii lui Israel, toată adunarea, au plecat de la Cades şi au ajuns la muntele Hor. ;Num 33.41
După un timp, ei au plecat de pe muntele Hor şi şi-au aşezat tabăra în Ţalmona. ;Jud 11.18
Când şi-au continuat drumul prin pustiu, ei au ocolit ţara Edomului şi ţara Moabului; de la ţara Moabului au mers spre răsăritul soarelui şi şi-au aşezat tabăra în regiunea Arnonului. Dar n-au trecut graniţa Moabului, fiindcă Arnonul era graniţa Moabului. ;

5. Şi poporul vorbea împotriva lui Dumnezeu şi a lui Moise: „De ce ne-aţi scos din Egipt ca să murim în pustiu? Căci nu este nici pâine, nici apă şi ni s-a dezgustat sufletul de această pâine vrednică de dispreţ“.
Ps 78.19
Astfel, au început să vorbească împotriva lui Dumnezeu. Au spus: „Poate Dumnezeu să întindă o masă în pustiu?“ ;Ex 16.3
Fiii lui Israel le spuneau: „Măcar de-am fi murit de mâna lui Iehova în ţara Egiptului, când stăteam lângă oalele cu carne, când mâncam pâine pe săturate, căci voi ne-aţi adus în pustiul acesta ca să omorâţi toată această congregaţie înfometând-o“. ;Ex 17.3
Şi acolo poporul a fost însetat şi murmura întruna împotriva lui Moise, zicând: „De ce ne-ai scos din Egipt? Ca să ne omori prin însetare, pe noi, pe fiii noştri şi animalele noastre?“ ;Num 11.6
Dar acum ni s-a uscat sufletul. Ochii noştri nu văd decât mana aceasta!“ ;

6. Atunci Iehova a trimis în mijlocul poporului şerpi veninoşi, care au muşcat poporul, şi mulţi oameni din Israel au murit.
1Cor 10.9
Nici să nu-l punem la încercare pe Iehova, cum l-au pus la încercare unii dintre ei, şi au pierit prin şerpi. ;Deut 8.15
care te-a făcut să umbli prin pustiul cel mare şi înfricoşător, cu şerpi veninoşi şi scorpioni şi cu un pământ însetat şi lipsit de apă, care a făcut ca stânca de cremene să-ţi dea apă, ;

7. În cele din urmă, poporul a venit la Moise şi a zis: „Am păcătuit, pentru că am vorbit împotriva lui Iehova şi împotriva ta. Mijloceşte la Iehova ca să îndepărteze şerpii de la noi“. Şi Moise a mijlocit în folosul poporului.
Ps 78.34
Ori de câte ori îi omora, se interesau de el, se întorceau şi îl căutau pe Dumnezeu. ;Num 21.5
Şi poporul vorbea împotriva lui Dumnezeu şi a lui Moise: „De ce ne-aţi scos din Egipt ca să murim în pustiu? Căci nu este nici pâine, nici apă şi ni s-a dezgustat sufletul de această pâine vrednică de dispreţ“. ;Ex 8.8-28
După un timp, faraonul i-a chemat pe Moise şi pe Aaron şi a zis: „Imploraţi-l pe Iehova să îndepărteze broaştele de la mine şi de la poporul meu, pentru că vreau să las poporul să plece ca să-i aducă jertfe lui Iehova“. ;1Sam 12.19
Şi tot poporul i-a zis lui Samuel: „Roagă-te lui Iehova, Dumnezeul tău, pentru slujitorii tăi, fiindcă nu vrem să murim. Căci la toate păcatele noastre am mai adăugat un rău, cerând un rege pentru noi“. ;1Imp 13.6
Atunci regele a răspuns şi i-a zis omului adevăratului Dumnezeu: „Îmbunează, te rog, faţa lui Iehova, Dumnezeul tău, şi roagă-te pentru mine ca să mi se vindece mâna“. Şi omul adevăratului Dumnezeu a îmbunat faţa lui Iehova, astfel că mâna regelui s-a vindecat şi a devenit ca la început. ;Fapt 8.24
Răspunzând, Simon a zis: „Imploraţi-l voi pe Iehova pentru mine, ca să nu vină peste mine niciunul dintre lucrurile pe care le-aţi spus“. ;

8. Atunci Iehova i-a zis lui Moise: „Fă-ţi un şarpe înfocat şi pune-l pe un stâlp. Când cineva va fi muşcat, să privească la el şi va rămâne în viaţă“.

9. Moise a făcut imediat un şarpe de aramă şi l-a pus pe un stâlp. Şi, dacă un şarpe muşca un om, iar acesta privea la şarpele de aramă, rămânea în viaţă.
2Imp 18.4
A îndepărtat locurile înalte, a făcut bucăţi coloanele sacre, a tăiat stâlpul sacru şi a zdrobit şarpele de aramă pe care-l făcuse Moise, pentru că, până în zilele acelea, fiii lui Israel făcuseră mereu să se înalţe fum de jertfă pentru el; şi era numit şarpele-idol de aramă. ;Ioan 3.14-15
Şi, aşa cum Moise a înălţat şarpele în pustiu, tot aşa trebuie să fie înălţat Fiul omului, ;

10. După aceea, fiii lui Israel au plecat şi şi-au aşezat tabăra la Obot.
Num 33.43
Pe urmă au plecat din Punon şi şi-au aşezat tabăra în Obot. ;

«Capitolul 20 capitolul 21 din 36 Capitolul 22»

Sari la capitolul:

Distribuie pe: | | | |