Citește Biblia TLM Romani capitolul 4

1. Prin urmare, ce vom spune despre Avraam, strămoşul nostru după carne?
Isa 51.2
Priviţi la Avraam, tatăl vostru, şi la Sara, care v-a născut în dureri! Căci, atunci când l-am chemat, Avraam era unul singur şi l-am binecuvântat şi l-am înmulţit. ;Mat 3.9
şi să nu îndrăzniţi să ziceţi în sinea voastră: «Îl avem de tată pe Avraam». Pentru că vă spun că Dumnezeu poate să-i ridice copii lui Avraam din pietrele acestea. ;Ioan 8.33-39
Ei i-au răspuns: „Noi suntem urmaşii lui Avraam şi n-am fost niciodată sclavii nimănui. Cum de spui: «Veţi fi liberi»?“ ;2Cor 11.22
Sunt ei evrei? Şi eu sunt. Sunt ei israeliţi? Şi eu sunt. Sunt ei sămânţa lui Avraam? Şi eu sunt. ;

2. De exemplu, dacă Avraam ar fi fost declarat drept ca urmare a lucrărilor, ar fi avut motiv să se laude, dar nu înaintea lui Dumnezeu.
Rom 3.20-28
De aceea, nicio carne nu va fi declarată dreaptă înaintea lui prin lucrările legii, fiindcă prin lege vine cunoaşterea exactă a păcatului. ;

3. Căci ce spune cuvântul Scripturii? „Avraam a manifestat credinţă în Iehova, iar lucrul acesta i s-a socotit ca dreptate.“
Gen 15.6
El a crezut în Iehova, care i-a socotit lucrul acesta ca dreptate. ;Gal 3.6
Aşa cum Avraam „a crezut în Iehova, iar lucrul acesta i-a fost socotit ca dreptate“. ;Iac 2.23
şi că s-a împlinit cuvântul Scripturii care spune: „Avraam a crezut în Iehova, iar lucrul acesta i s-a socotit ca dreptate“ şi a ajuns să fie numit „prietenul lui Iehova“. ;

4. Însă celui ce lucrează, plata nu i se socoteşte ca bunătate nemeritată, ci ca datorie.
Rom 11.6
Şi dacă este prin bunătate nemeritată, nu mai este prin lucrări, altminteri bunătatea nemeritată nu mai este bunătate nemeritată. ;

5. Dar celui ce nu lucrează, ci crede în acela care-l declară drept pe cel lipsit de pietate, credinţa i se socoteşte ca dreptate.
Ios 24.2
Apoi Iosua a spus întregului popor: „Iată ce a zis Iehova, Dumnezeul lui Israel: «Strămoşii voştri, Terah, tatăl lui Avraam şi tatăl lui Nahor, locuiau odinioară dincolo de Fluviu şi le slujeau altor dumnezei. ;

6. Aşa cum vorbeşte şi David despre fericirea omului pe care Dumnezeu îl consideră drept fără lucrări:

7. „Fericiţi sunt cei ale căror nelegiuiri au fost iertate şi ale căror păcate au fost acoperite;
Ps 32.1-2
Fericit este cel a cărui răzvrătire este iertată, al cărui păcat este acoperit! ;

8. fericit este omul căruia Iehova nu-i ia în considerare păcatul“.

9. Această fericire este oare numai pentru cei circumcişi sau şi pentru cei necircumcişi? Căci zicem: „Lui Avraam credinţa i s-a socotit ca dreptate“.

10. Dar în ce împrejurări i s-a socotit astfel? Când era circumcis sau când era necircumcis? Nu când era circumcis, ci când era necircumcis.

«Capitolul 3 capitolul 4 din 16 Capitolul 5»

Sari la capitolul:

Distribuie pe: | | | |