Citește cântarea Alexandru Rus - Psalmi - Binecuvântează

Binecuvântează-L suflete al meu,
Binecuvântează-n veci pe Dumnezeu.
Doamne Tu ești mare și ne măsurat,
Cu străluciri și slavă Ești înveșmântat.

REF.
Cu lumina ca-ntr-o haină Te-nvelești,
Cerul ca și-un cort îl întinzi și strălucești,
Faci din ape vârfu' locului Tău sfânt,
Din nori Îți faci carul și-umblii pe-aripi de vânt.

Din vânturi Îți faci solii Tăi cei iuți,
Și din flăcări slujitorii Tăi temuți.
Ai așezat pământul în temelia sa,
Și el niciodată nu s'a clătina.

REF.
Tu-l acoperiseși cu adâncu-atunci,
Ca și cu o haină care i-o arunci,
Apele stăteau pe munți atunci-așa,
Au pornit să fugă la mustrarea Ta.

L' al Tău glas de tunet Doamne au pornit,
Peste munți și văi și nu sau mai oprit.
Până-n locu-n care ele-apoi stătu',
Până-n locul unde-l hotărâseși Tu.

REF.
Margini Tu le-ai pus și nu le vor pășii,
Să nu se întoarcă lumea'coperii,
Tu faci să țâșnească râurile-n văi,
Și ele curg toate printre munți și văi.

Tu adăpi la ele fiare din câmpii,
Și astâmperi setea asinilor pustii.
Păsări locuiesc în ramurile lor,
Ele printre ramuri își fac un dulce cor.

REF.
Din locașu'nalt Tu munți-i uzi din zări,
Și pământu-l saturi cu-a Tale lucrări,
Tu faci ca să crească vitelor pășuni,
Și verdețuri hrană pe pământ le-aduni.

Tu făcut-ai luna, astrele de sus,
Soarele ce știe când i-al său apus.
Tu dai întuneric, noaptea Tu o faci,
Atunci orice fiară mișcă-ntre copaci.

REF.
Strigă după pradă puii cei de leu,
Își cer și ei hrana de la Dumnezeu,
Când răsare ziua fug 'napoi cu zori,
Și se culcă iar în vizuina lor.

Dar omu-și începe lucrul pe hotar,
Și muncește până se-nserează iar.
Cât de multe-s Doamne a Tale minuni,
Le-ai făcut pe toate plin de-nțelepciuni.

REF.
De-a Tale făpturi pământul ai umplut,
Cu înțelepciune toate le-ai făcut,
Iată marea-ntinsă și în apa sa,
Ce viețuitoare mișună prin ea.

Acolo corăbii umblă cu temei,
Și leviatanul joacă-n valul ei.
Toate-acestea Doamne-așteaptă mâna Ta,
Hrana lor la vreme și Tu le vei da.

REF.
De le-o dai Tu Doamne, ele o primesc,
Îți deschizi Tu mâna, ele se hrănesc,
Îți ascunzi Tu fața, ele se spăimânt',
Le iei Tu suflarea, și se fac pământ.

De-Ți trimiți suflarea iarăși le zidești,
Ș-astfel fața lumii pururi o 'noiești.
În veci ca să țină slava Domnului,
Se bucură Domnul în lucrarea Lui.

REF.
De privești pământul el va fumega,
De-i atingi Tu munții ei vor fumega,
Domnului cântavo-I cât voi mai trăii,
Voi slăvii pe Domnul atâta cât voi fi.
Binecuvântează-L suflete al meu,
Binecuvântează-n veci pe Dumnezeu,
Lăudați pe Domnul toți aleșii Lui,
Lăudați slăviți-I sfânt numele Lui.